duminică, 24 iunie 2012

Generatia cu cheia la gat (RO only)


     Hello, girls.      

     Astazi uitandu-ma pe pagina Ana's Beauty Blog am observat un share legat de “generatia cheia de gat”. Doamne, ce vremuri si cat de repede a trecut timpul. Voi nu aveti aceasi impresie pe care o am si eu: parca mai ieri ne jucam in spatele/fata blocului?  Voi nu veneati in casa murdare de la prea mult jucat pe afara? Eu cel putin veneam in casa murdara din cap pana in picioare. Ce vremuri!!! 
     Si ce bine ne jucam, ne bucuram de fiecare moment, apreciam fiecare secunda, fiecare strop de copilarie. Pun pariu ca va jucati in nisip, cu elasticul, pititea, tara-tara vrem ostasi, flori-fete-si-baieti, telefonul fara fir, de-a mama si de-a tata etc. Ce vremuri si cat de fericiti eram! Inocenti si plini de viata. 

Bee, clasa intai :)

     Nu aveam jocuri video, internet, aveam ceva mai de pret: imaginatie. Imaginatia ne dadea puteri, ne facea sa speram si sa ne inchipui tot ce nascocea mintea noastra jucausa si nevinovata.
     Ce bine observa una din cititoarele Anei: copii erau foarte respectuosi, cu frica de cei mari indiferent ca era profesor, vecin de bloc sau ruda. Ca sa fim fericiti nu ne trebuia cine stie ce fandosenie. Aveam imaginative si puteam crea din nimic ceva care sa ne faca fericiti, cu care sa ne jucam cu mare drag.
     Tin minte cum mergeam la o vecina de palier si mergeam pe balcon la ea cu o sticla cu apa si niste oale cu un maner. Puneam apa in oala iar cand cineva trecea ii stropeam cu apa. Si ce ne mai distram cand incepeau sa injure oamenii. Copii tembeli am fost!!! 
     Iar iarna aruncam cu zapada de la balcon si radeam pe sub mustati cand vedeam oamenii ca le sare tandara. Ma bateam cu bulgarii de zapada cu amicii pana eram uda la chiloti, veneam in casa cu obrajii rosii-rosii si plina de viata. Construiam forturi, cazemate, faceam echipe si incingeam o bataie cu zapada.
     Tin minte ca atunci nu aveam interfon la bloc iar vara cand mi se facea sete de la prea mult jucat pe afara strigam la mama sa coboare cu o cana cu apa. Si mama venea. Sorbeam dintr-o inghititura apa si fugeam iar cu copii sa ne jucam. Mereu aveam genunchii juliti dar nu imi pasa. Cat de mandra m-am simtit cand parintii mi-au cumparat prima bicicleta Pegas. Era rosie. Pe ea am invatat cum sa merg pe bicicleta. Iar cand invatam cum sa merg am cazut de 2 ori in  balti diferite. Ce am mai plans ca eram toata murdara si lumea ma vedea asa. Tata radea, eu plageam.
     Sunt asa de multe amintiri dragi. Vreau sa va aud si pe voi, sa imi impartasiti acele clipe dragi din copilaria voastra, intamplari amuzante etc. 


                                             XoXo,
                                                Bee


0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...