Hello, ladies.
Povestea de astazi este spusa, in mare parte, de Andra, desi
protagonistii suntem eu si Mister. De ce? Pentru ca, asa cum a spus si Andra,
ea are o memorie de elefant si a retinut mai bine detaliile, spre deosebire de
mine. Eu doar voi face niste completari la finalul povestii.
"Daca saptamana trecuta s-a discutat despre cum a
"petrecut" Ana de ziua lui Mister, saptamana asta propun sa va
povestesc cum am sarbatorit de ziua ei, acum vreo 3-4 ani.
Daca va intrebati de ce relatez eu intamplarea si nu Ana, ei
bine, cititi si o sa va dati seama. Plus ca, eu am memorie de elefant, ea nu
isi aduce aminte multe detalii.
Ziua de nastere a Anei este intre Craciun si Revelion, drept
urmare erau pregatite obisnuitele si nelipsitele mancaruri pentru perioada
respectiva. Insa Ana m-a rugat sa vin sa o ajut sa mai adaugam cate ceva la
meniu, plus prajituri si tort pentru deosebitul eveniment. Urma sa sarbatorim
acasa la ea, cu prietenii nostri si bineinteles, cu Mr Petarda. Zis si facut,
ne-am pus pe treaba si fara sa ne dam seama se apropia ora la care asteptam
invitatii. Pentru ca eram aproape gata cu pregatirile, mai putin tortul care
era la cuptor, i-am zis Anei sa mearga sa se aranjeze, urmand ca eu sa termin ce
mai era de facut.
La scurt timp a aparut Alexa cu al ei sot (Alex), intre timp eu am
rezolvat si tortul, asa ca m-am pus la
barfa cu ei. Ana era in dormitor, intr-o mana cu placa, in alta cu
rimelul, foarte alertata fiindca trebuia
sa ii vina "printul".
Si trece timpul, Mister nu aparea si noi ne intrebam ce se
intampla, ma rog, intr-un tarziu apare si el. Vreau sa mentionez faptul ca eu
pana in seara respectiva nu il vazusem pe individ, nu il cunosteam personal, ci
doar din auzite.
Buuun, suna la interfon, Ana tipa la noi sa ii deschidem si
cum usa era deschisa a intrat omu' in casa, noi eram in bucatarie (usa
deschisa), se uita la noi, eu ma ridic cu gandul sa dau mana cu el pentru a
face cunostinta si surpriseeee!!! el s-a dus in camera Anei. Da, ati inteles
bine, s-a uitat la noi, nu a salutat, m-a vazut ca ma ridic indreptata spre el
dar s-a dus in camera.
Moment de uimire, nimeni nu intelegea faza si acum o sa va
redau dialogul dintre mine si fam. Puscasu:
Eu: asta e fata individul?
Alexa: da...
Eu: si ce p#%&* mea are?
Alexa: eh, asa e el mai ciudat cateodata...
Eu: dar chiar in halul asta de badaran sa fie?! mai da-l
****si *********si *****(samd)
Tot eu: hai poate imi vin spumele rau ca il fac de balamuc
Alexa: lasa-l fata, daca e prost ce sa ii faci?!
Alex: hai mai da-l in **** mea de handicapat, da-l draq!
In timpul acestei discutii elevate, apare zambilica de Ana
care flutura din gene si ne intreaba:
- Ce faceeetiiii???
Eu: fata, vezi ca eu ti-l iau pe asta rau de tot, ce ******
are?
Ana (mega socata): de ce fata?
Eu: pai intra in casa nici "Buna" nici "asa
pe undeva", dar ce inseamna asta?
Ana: hai fata lasa-l...
Eu: pe mine nici nu ma cunoaste, nu vine sa se prezinte ca
stia cine sunt?! Nu mai vorbim de Alexa ca e vara-sa...fuge in dormitor ca
salbaticul, dar ce ii faceam?
Ana: hai fata lasa, ca a venit la mine in dormitor sa se dea
cu parfum.
Faza cu parfumul m-a dat pe spate si in acelasi timp mi-a
inchis gura, ca nu mai aveam ce sa spun :)) Am inteles ca a incercat sa il
scoata si asta ii venise ei in minte, ma rog.
Pe la jumatatea serii s-au facut prezentarile :)) si incepem
sa mancam. Ne era foame, papa era super bun, ca era totul facut de Ana, deci
era razboi la gurile noastre. Si il auzim dintr-o data pe Mr Franaru': "Nu
imi place mancarea, este foarte grea, prea multa maioneza...". Imi venea sa
ii aduc un mar (mi-au venit multe in cap sa zic si sa fac atunci cand eram cu
ei si el gafa mai mereu si destul de nasol dar m-am abtinut mereu pentru Ana,
acum regreta ca nu m-a lasat sa ma dezlantui!). Buuuun, sarbatorita se schimba
la fata, se ridica, pleaca in bucatarie, eu cu Alexa dupa ea sa o calmam, mai
ales ca ea este genul care tine sa fie totul perfect si ca toata lumea sa fie
multumita.
In bucatarie, alta serie de *#@^%$&, dar as vrea sa
mentionez o fraza epica a Anei: "Pai in **** mea, ma-sa nu stie sa ii faca
un ou prajit si imi zice mie ca mancarea nu e buna?!?!". Aici subscriu,
fata gateste nu se joaca si culmea ii iese bine de tot. Si in izbucnirea ei ne
zice si de cadoul pe care il primise de la el: un iPod castigat la un anume concurs. OK, iPod...frumos, util, dar sa i-l oferi
spunandu-i ca l-ai castigat moca nu stiu pe unde... ASA NU!
Intr-un final o calmam, trecem peste si la un moment dat
raman cu sotii Pusky si stabilim sa ne retragem pentru a-i lasa singuri (sa
profite de absenta tatalui Anei :D, mi-e dor de o barfa cu el!) Nu apucam sa ne
spunem intentiile, ca il auzim pe cretinel:
"Eu o sa plec acum"
Noi: Pai stai asa, ca noi plecam nu tu!
El: Nu, chiar trebuie sa plec...
Toti: de ce???
El: "Pai sunt foarte obosit si maine am treaba"
De ce era el obosit nu se stie, nu muncea, nu facea nimic,
doar respira si probabil era o activitate prea intensa pentru el...Ma rog, noi
insistam sa ramana, subliniind faptul ca noi vom plecaaaa, el nu si nu! Alex
enervat il intreaba ce are de facut a doua zi atat de important incat sa nu
poata ramane la iubita lui, tocmai de ziua ei. Ca sa fiu sincera, nu imi aduc aminte exact motivul pe care
l-a invocat dar a fost ceva de genul "trebuie sa o ajut pe bunica sa faca
bezele" :)). Era ceva legat de bunica-sa parca dar ceva banal, penibil rau
chiar!
Finalul? El a plecat, noi am ramas barfindu-l pe el, mai
degraba umplandu-i frigiderul... Mi-a parut rau ca, practic, i-a stricat ziua, ca ea s-a dat
peste cap sa iasa totul bine dar asta e...
Acum imi vine in minte un moment, eram cu Ana la Auchan
Titan parca, in parcare si efectiv ne certam, eu incercand sa o conving ca
merita mult mai mult decat un putoi letargic si apatic.
Cam asta a fost prima mea impresie despre el, de fapt prima,
ultima si singura mea impresie..."
Si-acum intru eu, Ana, in scena, ca sa va spun care e faza cu iPodu’. Cu vreo doua saptamani
inainte de ziua mea, Mister m-a anuntat topaind de bucurie ca a castigat un
iPod (de prima generatie, din ala mic si amarat) la nu stiu ce concurs. Zic
“ok, sa-l stapanesti sanatos, dar ce faci cu el, ca tu deja ai unul?” – “Eh, nu
stiu, ii gasesc eu o utilitate”. Apoi, trei zile la rand m-a batut la cap sa-l
duc cu masina la sediul de unde trebuia sa-si ridice premiul nepretuit. I-am
explicat ca imi este foarte greu sa-l duc acolo, pentru ca insemna sa mergem
dupa ora 6, cand ieseam eu de la serviciu si era de varf in zona respectiva =
multi nervi si timp pierdut. Bineinteles ca tot ca el a fost, pentru ca eu am
cedat nervos dupa ce ma “tocase” cateva zile “du-ma acolo, pls pls”.
Vine si ziua mea. Ce s-a intamplat cand a intrat Mister in
casa, ati citit mai sus. Ei, dupa ce mi-a ignorat prietenii, a venit mandru la
mine, mi-a trantit in brate un boschete de flori (mai frumoase au fost alea
primite de la Puscasi si Andra) si mi-a dat cadoul. Desfac punga si bad iPodu’.
Eu, fericita, il pup, la care el imi spune foarte mandru: “E iPodu’ castigat la
concurs, m-am gandit sa ti-l dau tie ca stiam ca-ti doresti unul”. :|
Mda, mersi, foarte dragut ca ai participat la un concurs doar de dragul de a castiga
ceva, iar premiul mi-l dai mie, pentru ca pentru tine e inutil. Ah, si tin minte ca mi-a mai oferit un ceas cadou, insa la
aniversarea precedenta. Ceasul era fabricat de compania auto
Renault, el il primise de la unchi-su’ (care lucra acolo) si pentru ca el
n-avea ce face cu obiectul respectiv, mi l-a dat mie. Deci tipu’ era “recidivist” :)).
Cat despre partea cu mancarea, INTOTDEAUNA obiecta la felul
meu de a gati, desi este singurul nemultumit de bucatele mele, din multimea de
persoane care a mancat ceva facut de mine. Si de ce ii reprosasem de maica-sa?
Pentru ca in cei 50 de ani de viata, bunicii au avut intotdeauna grija de casa
si i-au gatit, ea fiind si-n ziua de astazi un simplu ajutor in bucatarie. Iar pentru
femeia respectiva, “gatit” = fiert spaghete si prajit ciuperci si carne, sau
cumparat foi de prajitura si facut o crema dintr-un plic Dr. Oetker si lapte.
And now I rest my case.
Va pup si fiti frumoase
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu